vineri, 7 noiembrie 2008

Stare de spirit


Răsfoiesc paginile altora, oameni care au făcut parte din viaţa mea, dau peste imagini captate de mine şi nu imi dau seama ce mai caută acele poze acolo! Doar pentru că ne-a legat în trecut ceva? Acum mi se pare atât de ciudat, atât de nefiresc, atât de necinstit încat mintea mea nu le găseşte o explicaţie rezonabilă. În acest moment mi se pare corect să spun că trecutul este trecut, iar prezentul, prezent! Poate exagerez putin, poate nu-i corect, dar aşa simt…
Peste praful din arhive, atât de gros incât pot scrie foarte uşor peste el “a fost o dată” imi aştern privirea şi rămân prinsă precum o pisică supărată care stă într-o cuşcă din care nu poate scăpa, care nu poate să se elibereze din cauza gratiilor dureroase la atingere.
Un zid din indiferenţă m-a protejat de trecut, mă protejează de prezent dar amenintă cu preaviz, perioada următoare. Totuşi, o voinţă venită din neant mă împinge de la spate şi încearcă să transforme umbrele răcoroase în raze aurii, calde. Oamenii care au încredere în mine, care nu judecă fiecare cuvânt pe care-l arunc întâmplător sau nu, sunt speranţa mea într-un viitor mai frumos şi le mulţumesc!

Niciun comentariu:

Plictisit? Joaca Zuma!