Parfumul amintirilor


Mergi pe stradă şi deodată o adiere parfumată îţi produce un flashback, îţi resuscirează simţurile. Cred că majoritatea am păţit-o cel puţin o dată.

Nu de puţine ori m-am trezit în trecut inspirând o aromă familiară, doar călătorind printre parfumurile ce îmbracă personalitatea diferiţilor trecători. Uneori mă opresc pentru o clipă şi îi pun o pauză prezentului pentru a derula banda vieţii până în momentul căutat. Nu de fiecare dată este vorba de o persoană, uneori fac asocierea şi cu un anumit eveniment. Atunci când regăsesc ceea ce căutam rămân uluită cât de repede trece timpul şi câte amintiri arhivate într-un colţisor îmi revin, pe rând, doar intesectându-mă cu o simplă aromă.

Cel mai des întâlnesc un parfum pe care îl asociez cu mirosul bomboanelor mici, colorate, ce se regăseau într-o cutie rotundă acum mai bine de cinsprezece ani. Cip-cip ştiu eu că se numeau. Îmi amintesc că de fiecare dată când mama se întorcea de la serviciu aşteptam cu nerăbdarea copilărească să caute prin geantă şi să mi le dea.
Parfumul castanilor răspândit de vânt în fiecare an îmi aminteşte de plimbările cu bunicul meu prin Cişmigiu, esenţa unui parfum bărbătesc mă aduce înapoi în braţele unui fost iubit, un amestec indescifrabil de praf amestecat cu o aromă de tei mă întoarce în timpul liceului pe drumul zilnic către ore, iar altă mireasmă îmi aminteşte de o persoană dragă, iar atunci mă întreb : „ oare ce mai face?” Şi este plăcut, pentru că de obicei asocierile pe care le creez sunt unele care mă fac să zâmbesc.

Am păţit şi altceva.Un om purtând un anumit parfum mă duce cu gândul un altul pe care îl cunosc şi încerc să compar personalităţile lor. Răman deseori contrariată deoarece aceste persoane chiar nu seamănă, dar bineînteles că dreptul de purtare îl acord omului meu, pentru că la el am simţit prima dată aroma.

Alte dăţi, doar intersectându-mă cu anumite obiecte sau cu anumite firme colorate de exemplu, îmi reînvie în nări mirosul unui parfum pe care-l poartă o anumită persoană, una foarte dragă.

Aşadar, mintea noastră în armonie cu simţurile ne ridică peste prezent şi face cale-ntoarsă în trecut doar la o simplă asociere între miresme, oameni şi culori. Este minunat!

Comentarii

FF thare ,,de multe ori aroma placuta a diverselor lucruri te duc cu gandul spre copilaria pavata cu zambete multicolore, cu vise si bombonele.
Anyry a spus…
Nu vreau să cresc. Vreau să copilăresc,

bucură-te cât mai mult de copilăria ta pentru că mai târziu o să ai atâtea responsabilităţi încât nici la ce a fost frumos în trecut nu o să mai ai timp să te gândeşti. Şi este mare păcat! :(

Te îmbrăţisez şi te mai aştept pe aici.
Nico a spus…
eu am deja-vu-uri constant :))) da nu neaparat legat de miresme/culori etc.... it's freakin' weird!
Anyry a spus…
Nico, cunosc sentimentul.

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare către bărbatul visurilor mele

Fluturași colorați

Tu îți plimbi copilul într-un sistem de purtare sănătos?