Concluzii....
Nici nu stiu exact cu ce idee sa incep pentru ca nu am mai scris asa ceva...pentru public. Sunt sigura ca cei care imi vor citi blogul or sa o faca din pura curiozatate si profit de ocazia asta pentru a filosofa despre un subiect de care ne lovim totii odata, de doua sau...de mai multe ori:(inimioara) NU de putine ori mi s-a intamplat sa ma supar pe supararea altora - mai bine zis pe a unei singure persoane(de cele mai multe ori) la care tin foarte mult si ma doare de cate ori vad ca am reusit DIN NOU sa repet poate pentru a zecea oara, aceeasi greseala. Este vorba de ceva ce fac din cauza obiceiurilor, a "mandriei", a incapatanarii. De fiecare data mi se par asa de normale cerintele mele incat nu-mi dau seama cu ce am suparat, cu ce am ajuns sa creez o stare de tensiune. De fiecare data dupa ce ma linistesc incerc sa analizez situatia, sa vad ce a a fost rau, cu ce am gresit ca sa nu mai fac... Dupa o astfel de analiza imi iau toata vina asupra mea si plang (ori la propriu