Umbra
Secretele doar ea le ştie Şi le poartă răbdătoare, Aşteptând, mută, să vadă Cum din nori, soarele apare Iar atunci, reflexia ei, Imprimată in pământ, Se tot miră şi se-ntreabă De ce stă sub jurământ. Ea ar vrea să spună tot, Şi să scape de poveri, Să elibereze trupul De imensele dureri. Dar n-are glas, n-are putere Să câştige bătălia, Şi dispare-n ceasul nopţii Blestemându-şi nemurirea. Eu, inspirată de această poză.