Ticuri verbale urbane
Zilele trecute, în timp ce călătoream cu tramvaiul, am rămas blocată când am suprins involuntar convorbirea unei fete care stătea în faţa mea. În cele aproape zece minute cât a durat conversaţia, am auzit cuvântul “frate” de n’şpe mii de ori. Înainte să zică ceva, în timp ce zicea şi la sfâşitul frazei , folosea „frate” ! „ Frate mă laşi”,” îţi zic frate ”, „ frate du-te dracu”, „ frate, frate, frate nu înţelegi nimic” etc. Nimic nu avea logică pentru ea dacă nu repeta acest cuvânt! Sunt convinsă că nu era fratele ei adevărat deoacere pe fundal se auzea vocea unei fete. Nu se înţelegea prea bine ce spunea aceasta, dar sigur nu-i răspundea cu „soro”. Ieri, alt mijloc de transport, alte persoane, altă expresie. De data aceasta erau doi tipi care se contraziceau dar aveau în comun vorba: „ lasă-mă ţărane” . La un moment dat unul zice: „ lasa-mă ţărane că e belea ideea asta, îţi spun” la care celălalt răspunde „ lasă-mă ţărane că eşti varză!”. Ţărane în sus, ţărane în jos timp de