Vecina si fiarele
Desi luna aceasta s-a implinit un an de cand am devenit chiriasa unui apartament, nu am ajuns sa imi cunosc inca toti vecinii. Astazi, insa, am avansat. In timp ce asteptam lenesul lift sa coboare agale de la etajul cinci, langa mine isi face aparitia o doamna in jur de cincizeci de ani, foarte aranjata pentru ora sapte si jumatate dimineata . De unde o venii asa fresh? ma intreb. Eu numai puteam de somn iar in fata ochiilor nu vedeam decat imensul pat pe care, obositul meu trup urma sa se odihneasca. Dar ti-ai gasit. - Unde urcati domnisoara?, ma trezeste tonul iritant a vecinei. - La etajul cinci, raspund cu o voce joasa. - La cinci? Eu stau la sase! Dumneavoastra aveti pe cineva in familie care a lucrat la Vulcan? Nu apuc sa ii raspund pentru ca ajungem la etajul meu, ocazie buna sa termin conversatia cu „ La revedere! Va doresc o zi placuta!”, dar ce credeati ca am scapat? In timp ce dau sa inchid rigida fierotanie numita usa, sifonez nasul femeii care, grabita sa coboare i...