Ion Minulescu - Romanţa răspunsului mut
Ce văd!... E-adevărat?... Tu eşti?... Cum?... N-ai murit?... Tot mai trăieşti?... Pendulă care te-ai oprit din mers, Încerci acum să mergi în sens invers?... Hai!... Spune-mi... Spune-mi tot ce ştii... Să-mi spui chiar şi minciuni, Să-mi spui Ce n-ai spus nimănui - Nici celor morţi, Nici celor vii ... Ce victime ai mai făcut Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?... Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?... Şi care-anume sfânt din calendar Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?... De ce zâmbeşti? E-adevărat?... Te-ai răzgândit?... Ne-am împăcat?... Iar ne iubim?... Sau, poate, şi-azi ne regăsim Aceiaşi vechi duşmani?... Dar tu mai ştii după câţi ani?... Eu te-am iertat de mult!... Dar tu?... Răspunde-mi "Da"... Răspunde-mi "Nu" - Totuna mi-e!... Ştii tu de ce - La tine "Nu" şi "Da" nu sunt Decât aceleaşi vorbe-n vânt!... De ce te temi?... De ce-ţi ascunzi În palme ochii tăi rotunzi?... De ce-ţi aprinzi ca un semn