Anyry's Blog

Se duse şi 1 Mai, o zi în care fiecare a petrecut după pofta inimii (şi a stomacului), unii pe la pădure la un grătar, alţii pe la rude, iar alţii la mare, la munte sau peste graniţă. Eu am fost pe la vecinii noştri bulgari unde „scorurile” sunt mai bune decât pe la noi şi serviciile peste aşteptările închipuite. Pe litoralul românesc dai mai mulţi bani de la început şi mai dai şi pe urmă alţii şi tot aşa pentru că – de , prânzul şi cina poate nu ţi-o permiţi de la achitarea cazării şi zici că o terasă cu împinge tava te mulţumeşte,  pe când la vecinii situaţi la o aruncătură de băţ de Vama Veche te duci cu totul asigurat de la agenţia de turism la un tarif decent şi nu mai trebuie să arunci banii pe altceva decât  pe suveniruri şi distracţii (opţional şi acestea). Pot spune că drumul prin Giurgiu a fost şi o excursie prin ţara bulgarilor unde am putut să observăm că aceştia deşi au cele mai vechi şi mai rablagite maşini, iar casele sunt destul de modeste, totuşi stau bine la...

Gata, s-a terminat şi mini-vacanţa mea de cinci zile de pe litoralul nostru, mai precis de la Mamaia… Precaută în primele zile şi mai neglijentă în ultimele, am lăsat soarele să îmi caramelizeze corpul suficient cât să fiu mulţumită de rezultat, m-am bălăcit în mare cât am dorit, şi am făcut tot ce mi-a trecut prin cap. Dacă joi am stat toată noaptea pe plajă aşteptând răsăritul până la şase cu două cutii de bere şi o sticlă de Nestea, jucând cărţi, spunând bancuri, făcând abdomene şi depănând amintiri, zilele următoare mi-am permis un program mai normal. Săriturile în cap în piscină, înotatul, salturile mele tipice prin aer şi apă, tenisul de masă, biliardul, abdomenele şi plimbările mai lungi de 5 km pe zi mi-au produs o febră musculară invers proporţională cu frumuseţea vacanţei! Când râdeam, când mă ridicam , când mă întorceam, o simţeam prezentă în toate grupele musculare. Prin urmare, mă pot lăuda cu o vacanţă în (ş)forţă! Pentru luna acesta mai am în agendă...

Deşi nu te cunosc pentru că încă nu ne-am intersectat paşii, iţi scriu aceste râuri de cuvinte ce se împletesc pentru a finaliza un început, cuvinte ce îmi bântuie mintea care nu ţine cont de nici un factor şi te caută prin suflet dezamăgită. Dragul meu, toate acestea pentru a mă recunoaşte atunci când te vei împiedica de vreo problemă existenţială şi vei da peste mine. Mă vei atinge uşor şi-ţi vei cere scuze, dar nu te grăbi pentru că nici prin cap nu-ţi trece peste ce fiinţă suprapământeană ai nimerit. Acum trebuie să recunosc curajos: este şi de bine, este şi de rău. S-ar putea la un moment dat să regreţi, dar NU, NU ar trebui, pentru că nu aşa te doresc eu. Dacă totuşi nu vrei să aştepţi să te împiedici din senin şi vrei să mă găseşti prin lume, iţi ofer o scurtătură pentru că abia aştept să te cunosc. Eu sunt adormita peste care vei da, poate într-o dimineaţă în trafic, poate într-un magazin ezoteric, poate la vreo comedie sau, de ce nu, într-o ţară îndepărtată, fermecată de v...