duminică, 13 iulie 2008

Duminica, 13 iulie - o zi memorabila


Nu m-am gandit ca aceasta data de treisprezece va fi atat de iesita din comun. Ziua o asociam in totalitate cu examenul de licenta, si nici prin cap nu-mi trecea ca vor avea loc inca trei evenimente deosebite.

Daca o luam in ordine cronologica, va pot marturisi ca am trecut fara probleme peste examenele de la filosofie si jurnalism, cu toate ca nu dormisem sambata noapte decat doua ore din cauza unei migrene.

Entuziasmata de rezultate, am purces catre o alta finalizare. Fara sa ma agit prea mult am incheiat definitiv un vechi capitol din viata mea, si anume relatia cu fostul partener de suflet. Incarcata cu tot ce-mi mai ramasese pe la el si cu o noua viziune asupra viitorului, am decis ca acest pas trebuie facut acum. O ultima lacrima mi-a brazdat dureros obrazul, pentru ca a fost cea de dor…

Cum principala mea problema este faptul ca nu imi place sa locuiesc singura, am actionat in consecinta si am decis sa adopt un pui de pisic. Zis si facut. La ora sapte seara, in bucataria mea, manca pofticioas Bubu, un simpatic motan gri cu pete albe ce-mi va tine de urat de acum incolo.

Plictisita, ma invarteam cu scaunul si analizam rezultatele zilei in curs, ce-mi pareau echilibrate, cand primesc un telefon de la prietena mea, Geo, care a decis sa ma binedispuna. Dupa raportul iminent pe care l-a solicitat, mi-a dat apoi sa vorbesc cu doi amici care m-au facut sa rad aproape un ceas. M-a ajutat fantastic aceasta convorbire! Am uitat de toti si de toate cand ma asteptam cel mai putin. A fost un apel pentru sufletul meu, suflet care nu isi pierde speranta si cauta in continuare…

6 comentarii:

Darie Ducan spunea...

A venit soarele si pe strada ta. Trimite-l, te rog şi la mine. Am atâta nevoie.

Anyry spunea...

Darie,
Cu putina rabdare si perseverenta o sa apara soarele si pe strada ta. Nu ma indoiesc nici o clipa. Eu deja am pus o vorba buna pentru tine :) .

Geo spunea...

ma bucur mult ca te-am inveselit putin in seara aia, chiar a fost ceva spontan...imi dau seama ca lucrurile frumoase se intampla mereu atunci cand nu planuiesti nimic, cand te lasi purtata de val si astepti sa vina totul de la sine ;)

Anyry spunea...

Geo,
si eu ma bucur ca imi pot pastra prietenii si da, ai dreptate - acceptarea situatiei si pacea interioara aduc bucurii neinchipuite. Cateodata e bine sa ne lasam in voia sortii, sa-i dam o sansa. Te pup!

STAR spunea...

Iti sta super bine cu chitara. Keep going!

NeVe spunea...

Bine, daca tot ai legat capitolele poti mentiona de unde ai procurat motanu` incaltat. Ca sa fie cu adevarat interesant...un capitol se inchide, altul se deschide. Locatia a fost comuna pt aceasta trecere. :P

Plictisit? Joaca Zuma!