Duminica, 13 iulie - o zi memorabila
Nu m-am gandit ca aceasta data de treisprezece va fi atat de iesita din comun. Ziua o asociam in totalitate cu examenul de licenta, si nici prin cap nu-mi trecea ca vor avea loc inca trei evenimente deosebite.
Daca o luam in ordine cronologica, va pot marturisi ca am trecut fara probleme peste examenele de la filosofie si jurnalism, cu toate ca nu dormisem sambata noapte decat doua ore din cauza unei migrene.
Entuziasmata de rezultate, am purces catre o alta finalizare. Fara sa ma agit prea mult am incheiat definitiv un vechi capitol din viata mea, si anume relatia cu fostul partener de suflet. Incarcata cu tot ce-mi mai ramasese pe la el si cu o noua viziune asupra viitorului, am decis ca acest pas trebuie facut acum. O ultima lacrima mi-a brazdat dureros obrazul, pentru ca a fost cea de dor…
Cum principala mea problema este faptul ca nu imi place sa locuiesc singura, am actionat in consecinta si am decis sa adopt un pui de pisic. Zis si facut. La ora sapte seara, in bucataria mea, manca pofticioas Bubu, un simpatic motan gri cu pete albe ce-mi va tine de urat de acum incolo.
Plictisita, ma invarteam cu scaunul si analizam rezultatele zilei in curs, ce-mi pareau echilibrate, cand primesc un telefon de la prietena mea, Geo, care a decis sa ma binedispuna. Dupa raportul iminent pe care l-a solicitat, mi-a dat apoi sa vorbesc cu doi amici care m-au facut sa rad aproape un ceas. M-a ajutat fantastic aceasta convorbire! Am uitat de toti si de toate cand ma asteptam cel mai putin. A fost un apel pentru sufletul meu, suflet care nu isi pierde speranta si cauta in continuare…
Comentarii
Cu putina rabdare si perseverenta o sa apara soarele si pe strada ta. Nu ma indoiesc nici o clipa. Eu deja am pus o vorba buna pentru tine :) .
si eu ma bucur ca imi pot pastra prietenii si da, ai dreptate - acceptarea situatiei si pacea interioara aduc bucurii neinchipuite. Cateodata e bine sa ne lasam in voia sortii, sa-i dam o sansa. Te pup!