Nostalgie


Este seara, ma gandesc,
Ce sa fac ca sa zambesc
Si imi aduc aminte cand,
Cu bunicii petrecand,
Declaratii le faceam
Le spuneam cat ii iubeam...

Cat am stat in preajma lor,
A fost bine, a fost usor,
Ma alintau si ma iubeau,
Lucruri bune ma invatau.
Ce sa fac si cum sa fiu
Sa ajung bine mai tarziu...

Cu bunicii ma plimbam,
Cismigiul il strabateam
Porumbeii se strangeau
Si mancare le dadeam...

...............................

Dar zambetul imi piere brusc.
Buza imi vine sa mi-o musc,
De amar si intristare
De ganduri chinuitoare...
Langa mine nu mai sunt.
Ci in recele pamant...

Dar in suflet imi vor fi
Amintiri pururea vii,
Pe care o sa le pretuiesc
De care o sa tot vorbesc...

De cate ori ma duceam cu bunicii in Cismigiu, treceam special pe langa hotel Bucuresti si stateam cate un minut sa admir masina(macheta)de pe cladire. Imi pare bine ca dupa atatia ani, inca exista!

Comentarii

Anonim a spus…
Este o poezie trista dar in acelasi timp frumoasa... pentru ca este sincera, din inima.
Anyry a spus…
Anonim,
Multumesc! Totusi, cu cine am placerea?

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare către bărbatul visurilor mele

Tu îți plimbi copilul într-un sistem de purtare sănătos?

Lansarea colecției Pandora Shine