La zi

In ultimul timp oftez din ce in ce mai des, dar nu ma pot hotari de ce. Acum ma intreb: sa fie oare faptul ca pe 13(!!!) iulie ma asteapta necrutatoarea licenta, sa fie poate, nerabdarea de a ma angaja intr-un loc unde chiar sa-mi placa ceea ce fac, sau sa ma framante eterna problema - dragostea? Din pacate, realizez ca ma sacaie toate trei cu aceeasi intensitate ceea ce inseamna ca... „m-am scos”: gandesc prea mult, ma agit prea mult, simt nepotrivit de mult!
Tratand primul subiect, imi dau seama ca mai am timp sa ma pregatesc, dar imi lipseste entuziasmul. Vinovata pentru aceasta problema este, desigur, caldura! Da, ultimele zile au fost pur si simplu criminale pentru organismul meu atat de fragil si pentru psihicul obosit care accepta scuza pe loc. Pe de alta parte, nu sunt foarte superstitioasa, dar ma gandesc din cand in cand la data de treisprezece ca la o pisica neagra ce-mi taie calea intr-o frumoasa dimineata de...duminica. Atunci se arata in calendar fatidica zi de examinare. Uneori puterea autosugestiei mi-a fost, suprinzator, de mare ajutor asa ca nu voi ezita sa-mi imaginez cum gasesc imediat raspuns pentru fiecare intrebare si cum, in punctul culminant, voi da „submit”, iar deznodamantul se va afisa sub forma unui bat de stics cu un ou de Paste langa. Dar sa fie clar: nu ma bazez pe acest ajutor mental decat dupa ce am aprofundat toata materia.
Cu cat ma gandesc mai mult la a doua problema, imi dau seama ca NU mai am rabdare! Ma plictisesc teribil acasa! De la varsta de saptesprezece ani am vrut sa am independenta financiara si am reusit sa o dobandesc. De-a lungul timpului am avut mai multe joburi, in diverse domenii, dar cel mai aproape ma simt de lumea media. In consecinta am ales facultatea de filosofie-jurnalism si voi urma un master in comunicare. Poate vinovat de aceasta indarjire a fost si jobul de la BCR unde am simtit pe pielea mea ce inseamna incomoda tinuta office, ce inseamna un program fix, un target lunar de realizat, un sef cu gandire exagerat de proactiva teoretic, dar practic exact invers, si multe, multe cifre. Am hotarat ferm: imi plac mai mult literele si voi profita mai mult de imaginatia mea in urmatorul job!
Pe de alta parte, mi se pare si mai jenant sa am 23 de ani si sa le cer bani parintilor. Este adevarat, se intampla doar de cateva luni, dar devine insuportabil.
A treia stare o analizez mai profund din cauza incertitudinii. Ma incearca mai multe sentimente neconcretizate inca: libertate, comunicare, prietenie, si poate intr-o buna zi dragoste. Este minunat sa nu vrei nimic, sa nu ceri nimic si totusi...sa primesti. Am hotarat ca in urmatoarea perioada sa nu mai vreau nimic, sa nu am nici un plan, pentru ca intr-o buna zi, daca sunt destul de norocoasa, sa primesc pe neasteptate... fericirea.