Furtună de nisip

Am construit un castel din nisip dar a venit furtuna şi l-a risipit.
Acesta avea două turnuri - unul pentru mine şi unul pentru el. Un hol imens ne despărţea dar am văzut partea bună a lucrurilor: măcar era drept şi ajungeam destul de repede să ne îmbrăţişam, dacă vroiam…
Dintr-o dată, sub nebunia vremii, turnul lui a luat-o la vale - în prima zi un pic - a doua zi, de tot! Apoi vântul s-a calmat… totul a încremenit preţ de încă două zile, timp în care coiful castelului meu, sătul de atâta singurătate a început să se destrame şi să tragă dupa el întreaga construcţie…
Astăzi, nu a mai rămas decât holul aproape distrus şi bântuit de vânt, pe care nu mai are cine să se plimbe pentru că proprietarii nu mai există.
Un sentiment de tristeţe mă încearcă pentru că am fost indiferenţi şi am lasat toanele vremii să ne spulbere construcţia atât de frumoasă.
Dar aşa cum pasărea Pheonix renaşte din propria cenusă, tot aşa, din acelaşi nisip, am putea clădi un nou palat, cu aceeaşi trecere, dar mult mai trainic!


Text din anul 2003