O nouă viziune asupra întâmplărilor vechi
















Înaintea blogspotului a fost yahoo 360. Acolo mi-am postat pentru prima dată gândurile agăţate de poze, acolo mi-am împărtăşit pentru prima dată fericirea şi nemulţumirea.

În seara aceasta am mai facut o plimbare cu mintea şi sufletul prin vechiul jurnal căruia i-am dat viaţă în 2005, dar nu pentru că îmi lipsea ci pentru că am vizitat mai întâi pagina unui prieten şi am vrut să văd dacă din lipsa activităţii, contul meu nu a fost închis. Şi nu a fost! Adevărul este că l-am găsit intact, aşa cum îl părăsisem în urmă cu mai bine de un an. Ultimele poze m-au făcut să răsfoiesc şi altele, astfel că timp de jumătate de ceas am retrăit aproape trei ani. Când i-am închis coperţile am ales să-l şi blochez astfel încât să nu-l mai poată accesa nimeni. Mi-a fost foarte greu atunci să şterg atâtea amintiri cu un singur click şi cu toate că şi-n seara aceasta pentru o clipă am vrut să-l resetez, nu am avut suficientă convingere că trebuie. Până la urmă, de ce? Oricum nu poţi sterge cu buretele nimic, pentru că urmele lasate rămân impregnate pentru totdeauna.

Răsfoind prin vechile poze am dat peste prieteni buni care mi-au influenţat viaţa şi m-au făcut să am astăzi tăria şi curajul de a înfrunta orice. O persoană foarte importantă pentru mine atunci, m-a călit pentru cărbunii încinşi pe care păşesc astăzi, iar pentru asta îi mulţumesc! Datorită ei, înfuntările zilnice nu mă mai sperie iar toanele unora mă fac să zâmbesc!

Nimic în lumea asta nu este imposibil de realizat atâta timp cât perseverezi şi înveţi din greşeli. Nici o ilustraţie nu dispare dacă a fost făcută într-un moment important pentru că ea rămâne arhivată într-un colţ al minţii, iar alte momente speciale mai extrag câte un fashback din ce-a fost, pentru a face o continuare firească a trecutului cu prezentul şi viitorul. Totul se leagă şi formează un fel de cearceaf alungit din mai multe noduri, unde fiecare nod reprezintă o lecţie de viaţa.

Am păstrat decizia de a ţine în continuare acel cont blocat, dar în schimb am ataşat câteva poze cumva îngălbenite de timp şi de persoanele care mi-au frunzărit de-a lungul anilor jurnalul virtual, cândva yahoo 360.

Comentarii

nico a spus…
mamaaaa ce fetze aveam pe ici-colo :P poza aia la ziua lu geo.. cu patrascu peste juma din popor! :))))
Anyry a spus…
Nico,

:))ai dreptate! Oricum cred că este cea mai funny poză!

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare către bărbatul visurilor mele

Fluturași colorați

Tu îți plimbi copilul într-un sistem de purtare sănătos?