Twilight and the rest

Nu ştiu dacă aţi văzut filmul Twiligt dar vă recomand să-l vizionaţi dacă aveţi ocazia pentru că este fas-ci-nant!

Prima dată l-am văzut acasă, a doua oară la cinematograf . Aşa a început totul. În seara aceasta ar fi cu aproximaţie a treizecea oară când o să-l vizionez în timp ce mă zbat între plăcerea de al urmari până la capăt şi somnul pe care îl aştept cu interes odihnitor.

Săptămâna trecută, curioasă de continuarea povestei, am achiziţionat cărţile ce ar fi trebuit să mă lămurească de finalul fericit pe care îl tot aşteptam. Volumele Luna Nouă ( l-am citit pe nerăsuflate preţ de şapte ore până l-am dat gata) şi Eclipsa ( în doua zile l-am teminat şi pe acesta), nu m-au convins că trebuie să mă liniştesc, prin urmare aştept cu deosebit interes şi următoarele două cărţi ce au fost publicate dar care nu au ajuns încă şi pe la noi ...

Este foarte interesant de urmărit de mai multe ori Amurgul pentru că de fiecare dată percepi altfel întâmplările şi personajele. Prima dată când l-am văzut, la începutul acţiunii am crezut că Edward este unul dintre vampirii răi, apoi mă gândeam că nu prea îmi place actriţa, că nu se potrivea povestei, apoi tot vizionându-l am văzut detalii care mi-au scăpat şi într-un semifinal ... am fost mulţumită. Am înţeles că actriţa Kristen Stewart ( Bella) este perfectă pentru acest rol, că Robert Pattinson (Edward) – bunăciunea aia de baiat – este într-adevăr un tip de gheaţă dar cu un suflet care ar topi orice sloi sub formă de inimă şi că acest film deşi iniţial aşa pare, nu intră în tiparul poveştilor clasice cu vampiri.

Autoarea Stephenie Meyer a fost destul de inspirată să nu se oprească la un singur happy ending şi să îmbine dragostea eternă şi preţul condiţionat pe care trebuie să-l plătesti pentru ea, cu întâmplări şi sacrificii care te captează şi nu te fac să te opreşti din continuarea firului nici măcar în imaginaţia ta. Astfel, în Luna Nouă te loveşti de tristeţe până aproape de final ca apoi, în Eclipsa, să speri că nu mai este decât un pas până la fericirea perfectă, eternă. Bănuiesc că suspansul continuă şi în următorul volum pentru că altfel nu l-ar fi scris şi pe al cincilea.

Ca să scap de sentiment– ca să-i zic aşa, obsesie- am început să frunzăresc altă carte ce m-a încântat pe vremuri – Destin al autoarei Sally Beauman – o poveste mai reală dar la fel de fascinantă, şi nu mică mi-a fost mirarea să redescoper că unul din personajele principale este Eduard (vezi asemanarea numelui cu Edward) astfel încât, pentru o clipă, am crezut că mă urmăreşte personajul masculin.

În încheiere vă sfătuiesc să vedeţi filmul şi să citiţi cărţile, inclusiv Destin, pentru că vă veţi deconecta de tot şi o să retrăiţi sentimente la care probabil nu v-aţi mai gândit de mult. Important este că acest lucru chiar contează!

Vizionare plăcută şi lectură relaxantă!

P.S.: Îi mulţumesc verişoarei Onix pentru informaţiile care m-au ajutat să găsesc mai repede cărţile.