Revin pe blog pentru că nu pot rămâne indiferentă la tragica moarte a poetului și fostului meu profesor din facultate, domnul Adrian Păunescu. Trece timpul mult prea repede și se duc oameni importanți, oameni de o valoare nemăsurabilă care nu sunt cu adevărat apreciați decât după ce ne părăsesc. Degeaba dar, pentru că atunci sunt foarte puține șansele să afle câtă lume le-a apreciat cu adevărat talentul și truda pentru anumite minuni înfăptuite, atâtea vieți schimbate... Și in cazul de față este cât se poate de adevărat că se întâmplă la fel și este extrem de trist. Nu zic că nu a avut parte de public și aprecieri pentru că ”Cenaclul Flacăra” este doavada vie că mii de oameni s-au bucurat și se mai bucură de creația dânsului, poeziile scrise au avut și vor avea mereu publicul lor, dar parcă abia acum succesul încununat iese la suprafață și se așează în primul rând, pe un piedestal. Dacă există o șansă, cât de mică, să vadă ce se petrece în acest moment, câtă lume il plânge și îl reget...
Nu ştiu voi ce “noroc” aveţi, dar eu sigur am unul care mă urmăreşte în fiecare magazin! După ce colinzi hipermarketul şi ai grijă să tai toate produsele de pe lista făcută cu mare atenție de acasă, te aşezi şi tu ca omul la rând cu căruciorul, cu coşul sau cu braţele încărcate şi aştepţi, aştepţi....şi tot aştepţi! Dar ce se întâmplă oameni buni, aţi cumpărat aşa de multe produse...? Eu când am ales coada parcă observasem că nu aveţi aşa de multe cumpărături de pus pe bandă! Dar stai că se aude ceva din faţă! Aaaaa... mă scuzaţi, nu este vina voastră dragi colegi de suferinţă! IARĂŞI d’şoara de la casă are o problemă (ca de fiecare dată în cazul meu de ghinionistă de hipermarket ce sunt)! Ce-o mai fi şi de data acesta?,...mă întreb curioasă şi bineînţeles puţin iritată! Îmi spun că mă urmăreşte blestemul plictiselii de uitat prin celelalte coşuri şi ciulesc urechea să aflu noul sau vechiul motiv pentru care trebuie să aştept. Nu este vorba de rola de la casa de marcat, nu este ...
Trebuie să recunosc că devenind mămică lumea mea s-a dat peste cap, am luat-o de la zero la capitolul de parenting, pentru ca nicio școală nu te pregătește mai bine ca școala vieții, nu-i așa? Oricât de mult citești înainte, ești atent la sfaturile celor deja trecuți prin asta, te duci la seminarii și încerci să te liniștești psihic că ești pregătit, ei bine, nu ești! Când ajungi acasă cu mogâldeața în brațe, aproape nimic din ceea ce credeai că ai învățat parcă nu se aplică/pliază la voi, dar instinctul te ajuta până la urmă sa te descurci. Normal, ca orice părinte vrei întotdeuna ce este mai bun, mai sănătos și mai frumos pentru copilul tau, dar oare cât de repede chiar reușești să obții aceste lucruri? Pe când prima fetită avea cam vreo lună așa, am început să intru pe câteva grupuri de facebook, grupuri dedicate părinților, unele mai serioase, altele mai de umplutură, cr...
Comentarii